Aboneaza-te la Newsletter
Chestionar de Satisfactie

Metoda tridimensională Schroth

17 martie 2015

 Scolioza idiopatică structurală este o deformare tridimensională, a cărei terapie eficientă poate fi metoda Schroth, care include corecţii specifice exerciţii de întindere potrivite caracteristicilor patologiei.
În cadrul terapiei folosim poziţii de pornire (inițiale) asimetrice pentru a modifica postura scoliotică stereotipitcă.
Prin intermediul respiraţiei tridimensionale, după elongaţia efectuată în poziţia corectată maxim posibilă în mod activ, ajutăm la corecţia toracelui.
Pentru stabilizarea poziţiei corecte şi pentru noi corecţii arătăm extensii specifice personalizate pacientului care suferă de scolioză structurală idlopatică.
Datorită utilizărit acestor exerciții terapeutice este posibilă, prin îndreptarea curburilor scoliotice și prin deplasarea segmentelor răsucite în direcţia corectă, obţinerea unor modificări radiologice şi musculo-scheletale.

CUVINTE CHEIE: SCOLIOZĂ, TERAPIA SCHROTH, TERAPIE TRIDIMENSIONALĂ, CORECŢII DE BAZĂ, CORECŢII ALE TRUNCHIULUI, ELONGAŢIE, RESPIRAŢIE TRIDIMENSIONALĂ, SEGMENTELE TRUNCHIULUI, TERAPIE COMPLEXĂ ,TIDIMENSIONALĂ

Katharina Schroth, de origine germană, care suferea tot de scolioză, a dezvoltat metoda ei prin cunoaşterea şi tratarea propriului corp, în anii 1910-1920. Schroth a introdus această metodă,numită după ea, punând accentul nu numai pe influenţarea imaginii scoliotice exterioare a corpului,ci şi pe cea interioară. După deschiderea primului institut Schroth (1921) metoda ei a devenit tot mai cunoscută . Mai târziu, fiica ei, Christa Lehnert Schroth împreună cu o echipa de medici, a îmbunătăţit această terapie, care astăzi este considerată un tratament recunoscut peste tot în lume în istoria scoliozei şi a altor deformări ale trunchiului.

MATERII ȘI METODE. PRINCIPILE TERAPIEI
Terapia este diferită atât în modul de gândire, cât şi în structură, de elementele kinetoterapiei obişnuite. Corecţiile personalizate sunt făcute potrivit direcţiilor stabilite de elementele scheletale, primul pas în orice caz fiind corectarea scheletului corpului. Aceasta, prin mecanismele de reconectare ale creierului, ajută şi mai mult la dezvoltarea percepţiei poziţiei corecte, la stabilizarea acesteia, şi se referă în primul rând la deformările lombare şi ale trunchiului. Cu ajutorul acestor corecţii poate fi normalizată starea de echilibru a corpului si astfel realizate condiţiile de funcţionare fiziologică optimă a musculaturilor afectate de boală. Tratamentul tridimensional adaptează postura stereotipică corectată în viaţa de zi cu zi cu ajutorul impulsurilor proprio şi exteroceptive, cu ajutorul corectării mecanicii scoliotice de respiraţie şi prin feed-back (kinetoterapeut și control cu ajutorul oglinzii).

Figura 1.
Principii ale corecței de bază

STRUCTURA SEGMENTELOR TRUNCHIULUI
Schroth împarte trunchiul în trei segmente simetrice aflate unul deasupra celuilalt. In cazul unei scolioze acestea apar deformate în formă de V lateral prin rotaţie. Segmentele precum gibozitatea costală şi lombară cu deformări convexe şi concave (Figura 1.) pot fi recunoscute cu ochiul liber. La Inceputul terapiei este foarte important ca pacienţii, prin studierea propriului corp, să înţeleagă si să simtă deformările(1). Astfel, ca prim pas al terapiei, îi învăţăm corectarea acelor abateri de la postura normală, pe care le vedem pe plan frontal, orizontal şi sagital (deformări ale trunchiului, la nivel lombar, decompensaţii, deformări rotative).

POZIȚII DE PORNIRE (INIȚIALE) ASIMETRICE
În vederea dezvoltării percepţiei pentru noua postură, Schroth foloseşte poziţii de pornire asimetrice ca mecanisme care determină reflexul de ridicare, îndreptare (Figura.3.). Pe baza acestuia, se aplica o corecţie activă de la nivelul caudal până la cel cranian şi în limitele caracteristicilor structurale scoliotice. Elongaţia efectuată din postura îndoită deschide zonele curbate înguste,avand ca scop repoziţionarea fiziologică a musculaturii insuficiente în ambele părţi (concave, convexe), în vederea obţinerii tensiunii maxime.

RESPIRAȚIA TRIDIMENSIONALĂ
Prin respiraţia tridimensională, care urmează, reprezentând partea centrală a terapiei (3DR), obţinem ridicarea zonelor adâncite („văilor”), ajutând la corecţia multiplanară a segmentelor.(4)

STABILIZ REA PRIN FORTĂ MUSCULARĂ
După obţinerea corecţiei finale — maximă posibilă — scopul este restabilirea echilibrului muscular, stabiiizarea posturii corecte cu forță musculară. Pentru obţinerea acesteia sunt esenţiale corecţiile active şi pasive, cât şi cele conduse manual de kinetoterapeut, facilitarea acestuia, controlul cu ajutorul oglinzii.

SCOPURILE TERAPIEI
Stabilirea scopurilor pe termen scurt şi lung la începutul terapiei, adaptate in functie de pacient, ocupă poziţia centrală în tratarea scoliozei. Criteriile variază în funcţie de particularitatile pacientului, vârstă, dotări fizice, mai ales cele ale coloanei vertebrale,luând în considerare atitudinea acestuia faţă de terapie.Astăzi, cerinţele in tratarea scoliozei sunt deja multilaterale. Scopul terapiei nu constituie doar oprirea progresului şi diminuarea gradelor curburilor, ci are un rol semnificativ în prevenirea şi tratarea posibilelor surse de durere, simptome patologice ale vârstei adulte. Din punctul de vedere al sistemului cardio-pulmonar, scopul principal este creşterea capacităţii vitale şi a capacităţii de respiraţie a zonelor pulmonare îngustate. Astfel nu numai o terapie respiratorie, ci si mărirea efectului respiraţiei tridimensionale direcţionate ajuta la realizarea corecţiei. Asimetriile funcţionale care apar din cauza scoliozei, ca de exemplu: încărcarea unilaterală a marginii interioare a tălpii împreună cu deformarea articulaţiilor coxofemurale sau ale genunchiului în valg, mersul asimetric cu de translaţie şi rotaţie la nivel lombar, suprasolicitarea unilaterală a tălpii în poziţia stat în picioare sau suprasolicitarea tuberozităţii in poziţie şezând, stereotipiile de mişcare unilaterală la ridicare, înclinare, suntpatologii care trebuie corectate (2).

Figura.3. Pozitia initiala

SCHIMBĂRI PRODUSE PE PARCURSUL UNEI TERAPII
Pe parcursul unei terapii bazate pe principiile de corecţie de bază menţionate anterior, trebuie să obţinem corecţii vizibile, cât se poate de accentuate. Comparativ cu ţinuta unui pacient cu scolioză, ar trebui să obţinem, să vedem o ţinută dreaptă, fără gibozitate, fără denivelări la nivelul coastelor.Figura.4.

DEZBATERE, RECOMANDĂRI
Scolioza idiopatică care generează deformaţiiie trunchiului şi coloanei, are influenţă asupra zonelor somato-motorice şi psiho-sociale. Metoda Schroth, cel mai bine caracterizată prin rezultatele ei în tratarea scoliozei, urmăreşte aceste patologii permanent şi consecvent începând de la diagnostizarea lor. Tratarea în echipă necesită o colaborare strânsă între medic, kinetoterapeut si tehnician ortoped, în lipsacareia succesul terapiei devine nesigur. În lumina schimbărilor benefice prezentate mai sus, se recomanda folosirea metodei Scroth ca terapie conservativă, în tratarea scoliozei idiopatice structurale.


Figura.4.
Pozitia finală


Literatura
1. L EHNERT SCHROTH C. DREIDIMENSIONALE SKOLIO-
SEBEHANDLUNG. 6' ED. URBAN&FISCHER; STUTTGARD;2000.


2. W EISS HR, RIGO M, ROEVENICH U. B EFUNDGE-
RECHTE PHYSIOTHERAPIE BEI -SKOLIOSE; 2 " ED.
PFLAUM; MUNCHEN: 2006

3.W EISS .HR.. W IRBELSAULENDEFDRMITATEN 3.ED.GUSTAV-FICHER,1994
4. W EISS .HR.. W IRBELSAULENDEFDRMITATEN 1. ED. PFLAUM; MONCHEN: 2003.